Back to RILW main pageMihai Jalobeanu, jalobean@oc1.itim-cj.ro
după Lára Stefánsdóttir, lara@lara.is
Lara Stefansdottir din Reykjavik, Islanda, lucrează cu titlul de consultant în utilizarea Internet în învătământul general. Activează în cadrul Ministerului Educatiei si Culturii, în 'University Colleague of Education, Islanda, dar si pentru compania telefonică suedeză Telin. Este director adjunct al proiectului KidLink[1], un proiect de comunicatie pentru copiii între 10-15 ani, proiect initiat si condus de Odd de Presno (Norvegia)[2], în cadrul căruia participă aproape 60 de mii de copii din 84 de tări. Lara a jucat un rol activ în organizarea retelei ISMENNT care a asigurat legătura în Internet a peste 90% din scolile Islandei, încă din 1992.
La conferinta DOK-SIS din Slovenia, între 21-24 Mai 1996, participând alături de Odd de Presno, Terje Tuisk (Estonia), G.Jumuga(Soros-Bucuresti), C.Jalobeanu si M.Jalobeanu, la invitatia Alenkăi Makuc[3] , Lara a sustinut 3 conferinte de mare succes ("Internet în Educatie si în Islanda", "Invătământul OnLine" si "Internet în scolile Islandei"). Considerând că multe din faptele, experimentele si ideile Larei, relatate în cele trei conferinte si în discutiile ce au urmat, sunt necunoscute cititorilor nostri, încerc, cu permisiunea autoarei, să fac o scurtă sinteză în limba română. După o scurtă prezentare a Islandei (cu informatii din enciclopedie) prezentăm mai jos elemente despre învătământul on-line, început în Islanda din 1991, metodele folosite, actiunile de educatie a adultilor si de instruirea profesorilor, precum si câte ceva despre scolile secundare. Instruirea profesorilor incluzând atât procedeele de predare on-line, cât si instrumentele software de comunicatie.
Islanda este o tară destul de putin cunoscută la noi. De fapt o insulă stâncoasă, de origine vulcanică, cu numai 260 mii locuitori, cu conditii de locuit destul de vitrege. Insula este situată aproape tangent la cercul Polar, aproximativ între 63-67 grade latitudine si 13-25 grade longitudine vestică. Este teritoriul cel mai vestic al Europei, la doar 500 km de coastele Groenlandei. La o suprafată de 102 mii km2, cu aproape 600 km diametru maxim si 6000km de coastă datorată fiordurilor numeroase din zonele de Vest, Nord si Est. Este vorba deci de o tară putin mai mare ca suprafată decât Irlanda si decât Ungaria, dar ceva mai mică decât Bulgaria sau Grecia. La un număr de locuitori cam de 35 de ori mai mic decât al Greciei.
Din cele peste 100 de vârfuri de munti, vulcani, unii sunt încă activi. Exisă si înăltimi peste 2000 metri. Pe podisurile de lavă vegetatia este de tip tundră. Aproape 20% din suprafată este acoperită de ghetari, gheturile si zăpada blocând complet în cursul iernii interiorul insulei. Pe coastă clima este ceva mai blândă, temperatura urcând foarte rar peste 12-15 grade Celsius chiar în partea sudică. Capitala, Rejkjavik, situată pe coasta sudică (sud-sud-vest), este cea mai importantă localitate din insulă. Nu există căi ferate, doar o sosea ce înconjoară insula, nefiind însă utilizabilă mai multe luni pe an. Aproape toate asezările se află pe coastă, în mare parte ca sate de pescari, pescuitul fiind îndeletnicirea de bază. Aproape jumătate din populatie trăieste în conditii de izolare.
Totusi Islanda a avut primul Parlament încă în anul 930, fapt ce o plasează între cele mai vechi democratii europene. Chiar dacă s-a aflat destul de mult timp sub dominatie daneză si norvegiană se poate vorbi de o serioasă si durabilă traditie democratică.
In unele statistici Islanda se situează pe locul întâi în Europa în ce priveste numărul de calculatoare pe cap de locuitor. Comunicatia electronică compensează, în Islanda, izolarea geografică si crează posibilitatea instruirii la domiciliu, fără a mai fi nevoie de deplasările la scoală. Traditia democratică face ca accesul la informatie si libera comunicare să fie strijinite în plan legislativ si social. Descoperirea Internet-ului în scolile din Islanda a avut loc relativ recent (1988-89), dar la numai 6 ani de la aparitia oficială a Internet si a EUNET. Modul în care au evoluat lucrurile în Islanda în acesti ani poate fi un exemplu si pentru România.
Cel care a introdus comunicatia electronică, accesul la Internet, în Islanda, a fost un director de la o scoală dintr-un mic sat din nordul tării, localitate cu circa 150 locuitori! O localitate legată de lume doar prin cursele săptămânale de avion, când vremea o permitea. Era în anul scolar 1988-89. Profesorul respectiv a reusit să convingă parlamentarii si s-au pregătit si votat legile de protejare a învătământului la distantă, de acces la Internet si de asigurare a serviciilor de comunicatie; totul în doar două săptămâni. S-a ajuns în câtiva ani la reteaua ISMENNT - 'Islandic Educational network' conectând, încă din 1992, 90% din scolile Islandei (http://www.ismennt.is ). Sprijinul financiar a venit atât de la asociatia profesorilor cât si de la minister. Interesul profesorilor, dorinta de comunicare, au fost hotărâtoare.
Dar conectarea nu este totul, este de părere Lara. Faptul că 90% din scoli sunt conectate nu înseamnă si că 90% din profesori folosesc accesul la Internet. Chiar dintre cei care o fac, relativ putini antrenează si elevii si folosesc comunicatia electronică în procesul de învătământ. Aproximativ 20% dintre profesorii (învătători) scolilor primare au participat la diferite cursuri de perfectionare on-line si interesul creste treptat.
Prin retea se oferă cursuri pentru profesori, si mai ales posibilitatea de a comunica, elevi si profesori, cu lumea întreagă, preluând informatii de oriunde. Se caută schimbarea sistemului instructiv-educativ, parte a schimbărilor din societate cauzate de trecerea la societatea informatională. In numai 2 ani, pe reteaua profesorilor din Islanda, lucrurile au evoluat atât de rapid încât uneori pare greu de acceptat că suntem pe aceeasi retea si în aceeasi tară, declară Lara.
Desigur că, pentru toti profesorii, folosirea Internet împreună cu elevii presupune o muncă suplimentară în plus fată de activitatea didactică normală. Pentru orice profesor adaptarea este dificilă si este mult de învătat pentru a transforma învătamântul în directia impusă de societatea informatională. Adaptarea la învătământul online necesită timp si nu este posibilă fără a porni în directia respectivă, dar Islanda se află pe drum.
Multi dintre profesori, chiar din cei care folosesc de ani de zile comunicatia prin Ismennt, nu au realizat încă faptul că prin această retea au acces complet la Internet, observă Lara. Apar adesea întrebări despre 'siguranta' Internet, se solicită asigurări că pornografia sau alte rele nu vor apare pe ecranul lor. Ca si cum cineva, operând într-o singură retea, poate să-i asigure pe ceilalti că milioanele de utilizatori din întreaga lume sunt toti cu bune intentii si nimeni nu va face ceva nepotrivit! O fi ridicat cineva această problemă primului ministru?
Oamenii înteleg mai greu că si în Internet (Cyberspace) există oameni la fel de buni sau la fel de răi ca oricare altii. Lara crede că fiecare trebuie să învete să trăiască în societatea informatională exact asa cum a învătat să coopereze cu alte societăti. In timp ce toate aceste schimbări se produc, profesorii trebuie să continue să lucreze cu elevii lor prin Internet. Incet - încet, folosirea comunicatiei în sălile de clasă se va amplifica pe măsură ce profesorii înteleg ceea ce li se oferă, pe măsură ce experimentează si, comparând cu alte metode didactice, ajung să includă instrumentele de acces la Internet între procedeele instructiv-educative atasând si solutii pedagogice. Interfetele tot mai simple si mai prietenoase de acces la Internet ajută la urmărirea continutului, eliberând accesul la informatie de problema instrumentatiei.
Indiscutabil există o imensă ofertă informatională în Internet. World Wide Web este, în fond, tot un instrument, pe care elevii îl consideră simplu si prietenos, pentru căutarea datelor. Elevii trebuie învătati cum să aplice propriile metode de control pentru a se asigura că informatiile găsite sunt utile si relevante. Asa cum nu toate informatiile, tipărite sau difuzate prin radio sau televiziune, corespund exigentelor noastre (calitate, zonă de interes, punct de vedere), este nevoie de aplicarea unor filtre si asupra informatiilor accesibile din retea. In multe cazuri, până ajunge la noi informatia este trecută prin mai multe filtre, de către mai multi oameni (redactori, editori, difuzori...). Am învătat să căutăm si să alegem cărti din librărie, de la un anumit librar si de la anumite edituri, urmărind adesea anumiti autori. In acelasi mod, am învătat să ascultăm anumite posturi de radio, să selectăm anumite canale TV. Pe Internet, desigur nu există nici un control de calitate a informatiilor, de cele mai multe ori nu se folosesc nici un fel de filtre înainte de a difuza un mesaj (exceptie fac doar câteva reviste stiintifice cu referenti care au început să fie redactate si difuzate prin e-mail sau WWW). Inseamnă că ne revine o mai mare responsabilitate (libertate) în a decide dacă o informatie are sau nu valoare pentru noi. In acelasi timp însă, informatia trebuie mai întâi găsită, mai înainte de a o examina si a decide dacă prezintă sau nu interes. Fără un minim de cunostinte despre cum se comunică în Internet, despre structura lui, nu e prea usor de găsit drumul prin retea. Aspectul important si pozitiv este că tot mai multi utilizatori ai retelei încep să creeze si să publice informatii accesibile public în Internet.
Vechile saga constituie o parte importantă a culturii islandeze. Harpa Hreinsdottir, o profesoară de la o scoală din Akranes, din vestul insulei, a început, împreună cu elevii săi, să difuzeze informatii depre vechile saga din vestul Islandei. In loc să mai scrie compuneri în modul traditional scolăresc, copiii creează pagini Web privind vechea mitologie si vechile istorii (http://rvik.ismennt.is/967Eharpa/forn/). Profesoara spune că, pentru elevi, este cu totul altceva să ia parte la crearea unor astfel de documente, depun mult mai mult interes decât la scrierea compunerilor individuale. Se ajunge astfel la un procedeu complet diferit de apreciere a modului în care elevii au asimilat cunostintele în discutie, aspectul public al lucrărilor este deosebit de stimulativ. Proiectul acesta face parte din Viking Network, coordonat de Yngve Skramm din Norvegia ( http://odin.nls/no/viking/vnethome.htm/) si David Morlei din Scotia . Astfel se crează legături ale paginilor Web cu altele, totul devenind parte a unei imagini mult mai cuprinzătoare. Pe reteaua Viking poate fi auzit, între altele, un copil de 8 ani vorbind în islandeză, limbaj ce pare cel mai apropiat de cel al vikingilor.
Un bibliotecar profesor, Valgeir Gestsson, din Grandaskoli, o scoală primară din Islanda, sprijină copiii între 6-12 ani să comunice prin retea. Cei mai mari, de 12 ani, au creat pagina Web a scolii lor, numită clasa 7-R (http://rvik.ismennt.is/~valli/7R.html ), prezentând scoala lor si propriile activităti. Elevii traduc aceste prezentări în daneză si în engleză, în cadrul orelor de limbi străine. Pe lângă aceasta copiii participă activ la proiectul KidLink.
Scolile secundare superioare, echivalente liceelor de la noi, în Islanda cuprind patru ani de studiu, în general pentru elevi între 16-20 ani. Este destul de frecvent ca printre elevi să se afle si persoane mai în vârstă ce nu au reusit să-si încheie la timp instruirea. Frecventarea scolii si încadrarea în aceeasi clasă cu copiii este de obicei un element de stres, fără a lua în seamă perturbarea altor activităti.
In prezent, o scoală din Akureyri, din partea de nord a insulei, oferă cursuri prin Internet pentru ultimii doi ani de scoală (http://akureyri.ismennt.is/~adam/vma.html/). Informatii suplimentare prin e-mail de la hag@ismennt.is . Scopul este de a ajuta persoanele aflate la distantă sau angrenate în alte activităti să urmeze scoala parcurgând cursurile prin Internet. Până acum, nu numai fermieri si pescari din zone izolate au figurat ca elevi ci chiar oameni din capitală si chiar din străinătate. Oamenii preferă să învete acasă decât să meargă la cursuri serale (atunci când lucrează în cursul zilei). Astfel îsi pot supraveghea copiii, au flexibilitatea învătământului la distantă, dar pot oricând comunica cu profesorii prin Internet. Toti elevii scolii VMA din Akureyri lucrează acum individual, de acasă, având de dat acelesi examene ca si cei 'cu frecventă.'
Poezia are o veche si puternică traditie în Islanda. Se spune că aproape orice islandez poate scrie poezii. Gisli Gislason este un scriitor islandez cu câteva volume de poezii si mai multe poeme apărute în publicatiile din Islanda. Era totusi complet necunoscut în afara tării, până când poeziile sale au început să fie difuzate prin retea, atât în islandeză cât si în traducere engleză (http://rvik.ismennt.is/~gg/Poetry.html/) . Un profesor din Texas foloseste acum poeziile lui Gislason în activitatea sa didactică, au apărut comentarii ale versurilor de pe diferite meridiane. Fără o astfel de sansă un poet islandez răzbeste greu în afara hotarelor tării. Internet oferă o nouă cale de a face cunoscută cultura islandeză si în afara frontierelor.
Folosirea Internetului în învătământ nu seamănă de loc cu metodele didactice traditionale. Fiecare profesor va selecta metodele proprii de predare si încă nu există mai nimic de felul 'Pedagogia Internet'. Trebuie aleasă metoda mai potrivită cu subiectul - destinatarul, sau cu obiectul de studiu. Există o carte interesantă, în format electronic online, de Roger Shank "Engines of education", dedicată modului în care pot fi folosite calculatoarele în învătământ ( http://www.ils.nwu.edu/~e_for_e/index.html ).
Profesorul poate alege dacă predă individual sau unui grup de elevi. Elevii pot lucra împreună, schimbând mesaje sau conversând ('talk', 'IRC' ), sau pot prefera singurătatea. Asta nu este posibil în sistemele traditionale de educatie la distantă si cu atât mai putin în învătământul clasic. World Wide Web pune la dispozitia profesorului si elevului material didactic, solicitând totodată asimilarea unor procedee de căutare după subiect. Unele biblioteci scolare oferă servicii on-line si expediază cărti elevilor , acordând asistentă în căutarea materialelor.
Principala chestiune ce intervine în societatea informatională este nevoia unor noi competente. Reteaua cuprinzând tot felul de informatii dar fără standarde calitative. E greu de găsit ceva anume si de apreciat că anumite date sunt sau nu valoroase. Chiar lucrând zi de zi în retea este greu de anticipat ce va fi aici în viitor si pare imposibil de organizat sau coordonat. De aceea este extrem de important să-i învătăm pe elevi, să le formăm dexteritatea de a căuta, de a evalua, prelucra si formula cunostintele. Sigur că aceasta este mai aproape de învătarea descoperirilor, dar nu numai atât.
Profesorul trebuie să aibă la îndemână echipamentele tehnice necesare si trebuie să fie capabil să le folosească, având si siguranta unor strategii oficiale din partea autoritătilor privind scopul urmărit. Chiar dacă toate aceste elemente sunt importante, factorul uman joacă rolul esential. Pot fi ades întâlnite scoli pline cu aparatură cu o conducere foarte bine intentionată dar în care nu se întâmplă nimic. In schimb există scoli cu buget foarte redus, fără prea mare sprijin din partea autoritătilor, în care se fac lucruri uluitoare. Fără un profesor inimos si bine pregătit nimic nu se face. In asta constă diferenta.
In Islanda nu a existat până acum un plan IT pentru învătământ. Ministrul Educatiei si Culturii, Bjorn Bjarnason ( http://wwwwwww.centrum.is/bb/ ) a intrat acum în actiune si primul plan IT pentru învătământ a început din martie 1996. S-ar putea crede că lipsa instructiunilor de sus conduce la o slabă activitate la bază, în scoli, dar, în acest caz, realitatea a fost alta. Ministerul a sprijinit numeroase proiecte si lucrări de pionierat în acest domeniu, lucrări ce au permis profesorilor să dezvolte noi idei. Acum în sfârsit profesorii vor sti si ce se asteaptă de la ei.
Schimbarea este dificilă întotdeauna si este greu de justificat. De multe ori acceptarea schimbării pare a fi legată de nivelul de educatie si cultură.
Lara acceptă că nu este usor să schimbi modul de predare. Dar crede că este mai usor de schimbat modul de învătare atunci când profesorul a reusit să-si schimbe metodele. Profesorii doresc să stie totul si cred că rolul lor este de a transmite aceste cunostinte elevilor. Poate un elev să folosească elemente despre care doar a auzit, au fost scrise pe tablă si verificate printr-un text?
Schimbările atât de rapide datorate schimbărilor tehnologiei informatiei par să ne convingă că, independent de calitatea procesului didactic, independent de modul în care elevii învată, metodele nu sunt suficiente pentru a pregăti omul pentru activitatea din societatea modernă. Profesorul trebuie să accepte că nu poate sti totul si că rolul său este de a sprijini învătarea.
Internetul poate dărâma peretii care ne separă, creind noi posibilităti si în domeniul învătării. Atât pentru elevi cât si pentru profesorii ce doresc să-si completeze cunostintele. Un profesor care doreste să tină pasul cu societatea, din care elevii săi fac parte, nu poate folosi aceleasi metode si acelasi material de la începutul carierei si până la pensie. Este foarte important să se creeze un mediu propice pentru profesor ca să învete. Altfel posibilitătile sale de a creste odată cu profesiunea sunt limitate.
Este greu de apreciat ce anume s-a schimbat în scolile din Islanda prin accesul la Internet. Lara Stefansdottir încearcă să urmărească aceste schimbări prin vizite la scoli, prin analiza traficului si prin discutii cu profesorii si elevii. Este mai greu de stiut când profesorii experimentează sau când includ comunicarea prin calculator în procesul instructiv/educativ. Internetul este folosit pentru a comunica verbal sau vizual, ca o parte în crestere a societătilor si a culturilor noastre.
Institutiile de învătământ sunt implicate indiscutabil în schimbarea de optică, în promovarea accesului liber la informatii, cu introducerea altor metode de acumulare de cunostinte. Se pot întrevedea mari schimbări în scoală, cu combinarea informatiilor în fiecare clasă ce joacă un rol aparte în procesul de învătare al elevului. Clasa nu va mai fi asa de izolată si de formală, iar profesorul nu va mai fi unicul producător de cunostinte. Va schimba informatia de masă metodele pedagogice astfel încât profesorii să-i ajute pe elevi să învete în loc să le predea? Va accepta profesorul ca, uneori, elevul să stie mai mult decât el (ea) despre folosirea calculatorului? Contează asta? Aceste întrebări si multe altele se cuvine să fie puse, desi la multe răspunsul va lipsi. Intrebările creiază noi întrebări si răspunsuri, dar este clar că trecem prin schimbări importante în învătământ. Privind înapoi pare că în doi-trei ani s-au produs schimbări ca într-o viată, conchide Lara.
Probabil că schimbările majore se vor vedea doar peste câtiva ani. Cert este că prin acces la Internet elevii pot învăta mai multe despre culturile si popoarele din alte zone. Oamenii din vecinătate, familia, prietenii si colegii rămân lângă noi si poate câstigă în importantă atâta timp cât lucrând în retea se pot evita multe deplasări, se poate economisi timpul consumat în calătorii. Internetul nu-i va substitui pe cei apropiati dar va asigura posibilitatea de a lucra cu persoane aflate la mari depărtări, într-un mod greu de imaginat mai înainte. Astfel Lara Stefansdottir din Islanda a ajuns să colaboreze cu Alenka Makuc din Slovenia ajungând la o prietenie importantă pentru fiecare. Fără Internet nu s-ar fi putut lucra în comun într-un proiect precum KidLink, discutând problemele folosirii retelei în învătământ. Tot datorită comunicatiei pe Internet am ajuns si eu să colaborez cu Odd de Presno, pentru versiunea în limba română a cărtii sale electronice 'OnLine World', aflată în arhiva Simtel; astfel am ajuns să descopăr KidLink si să particip ca invitat la conferinta DOK-SIS în Slovenia, să le cunosc astfel pe Lara, pe Alenka, pe Terje Tuisk din Estonia... Astfel s-a ajuns la aceste rânduri care vor fi trimise spre publicare tot electronic.
Internetul se dovedeste un instrument ce ne ajută să schimbăm informatii si să ne cunoastem unul pe altul, să ne perfectionăm pentru a putea trăi si a face societatea informatională un loc propice vietii si activitătii tuturor.
1. Pentru a obtine informatiile generale asupra KIDLINK trimiteti un mesaj la listserv@vm1.nodak.edu cu comanda Get Kidlink general , sau consultati pagina Web: http://www.kidlink.org/general.html sau apelati cu gopher gopher://global.kidlink.org/00/arc/KIDLINK.MASTER
2. Odd de Presno (n.1944) <presno@grida.no> locuieste în Arendal, Norvegia si a publicat 12 cărti (6 privind Internet si 6 asupra aspectelor de utilizare a PC-urilor si MS-DOS) si peste 700 articole în diferite reviste de management si calculatoare, în engleză si norvegiană. Editor al "The Online World Monitor newsletter". Vezi http://login.eunet.no/~presno/articles.html . A creat si mentine din 1985 un serviciu BBS în engleză în Norvegia. Este autorul cărtii electronice "OnLine World", aflată acum si în arhiva Simtel, în versiunea 2.6, atât în format text cât si în versiune HTML(Hypertext). Cartea a fost tradusă si publicată în mai multe limbi (Norvegiană, Portugheză, Islandeză, Germană, etc.). In islandeză a fost tradusă în 1995 de Lara Stefansdottir. Odd de Presno este fondator (1990) si director al proiectului KIDLINK, organizatie non-profit promovând dialogul între tinerii din întreaga lume. Poate fi găsit în Marquis 'Who's Who in the World' si pe Web la http://login.eunet.no/~presno/presno.html
3. Alenka Makuc <makuc@public1.noprmd.mail.si> din Ljubljana, profesoară de sport, figurează ca manager al KIDFORUM, o sectiune a KIDLINK. In cadrul 'Open Society Fund Slovenia' este coordonator al proiectului educativ international I*EARN. A fost initiatoarea si organizatoarea sectiunii de educatie interactivă prin Internet de la conferinta DOK-SIS, Portoroz 22-24 Mai 1996. Alte amănunte în pagina Web http://www.dl.arnes.si